logo uniunea europeana
logo guvernul romaniei
logo instrumente structurale

Rezervația Naturală Lacul Izvorul Muntelui

A fost declarată rezervație prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, sub denumirea Lacul Izvorul Muntelui, cu o suprafață de 150 de hectare. Motivul declarat al desemnării a fost protecția unor guri de pâraie ca loc de depunere a pontei speciilor reofile salmonicole.

Lacul Izvorul Muntelui a devenit parte integrantă din peisajul Masivului Ceahlău și este rezultatul interacţiunii factorilor naturali şi antropici. În ansamblu, imaginea mult cunoscută şi popularizată a Ceahlăului este aceea de masiv izolat între munţii din jur, bine delimitat de reţeaua hidrografică inconjurătoare şi de lacul de acumulare Izvorul Muntelui, cu platoul înalt marginit de abrupturi bine conturate şi uşor boltit în partea sa centrală deasupra căreia se ridică stânci izolate.

Lacul Izvorul Muntelui, lac de acumulare, s-a format pe râul Bistrița, în spatele unui baraj de greutate, înalt de 127 m și cu lungimea, la coronament, de 430 m. Barajul este construit aproape de Orașul Bicaz iar lacul ocupă valea Bistriţei în amonte, pe toată lungimea Masivului Ceahlău, extinzându-se, în perioadele de inundații, până dincolo de Piatra Teiului. Lacul are suprafaţa de 31,25 km2, o lungime de 33,3 km, o lăţime maximă de 2,26 km și o adâncime maximă de 90,2 m.

Dimensiunile lacului sunt variabile suferind chiar modificări zilnice, în funcţie de consumul de apă folosit la producerea energiei electrice. Cel mai bine se observă variaţiile sezoniere, nivelul cel mai coborât înregistrându-se la începutul primăverii în timp ce nivelul maxim se înregistrează în intervalul iunie-iulie.