logo uniunea europeana
logo guvernul romaniei
logo instrumente structurale

Parcul Național Ceahlău

Parcul Naţional Ceahlău este o arie naturală protejată, constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1625/1955 şi reconfirmată prin Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 7/1990 şi Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – secţiunea a III-a – Zone protejate.

Parcul Naţional Ceahlău este o arie protejată naturală inclusă în a II-a a IUCN (UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ PENTRU CONSERVAREA NATURII) – Parc naţional: arii naturale sau aproape naturale de mare întindere, stabilite pentru a proteja procese ecologice la scară mare, împreună cu speciile şi ecosistemele caracteristice zonei, care oferă de asemenea bazele unor oportunităţi de vizitare în scopuri spirituale, ştiinţifice, educaţionale, recreative sau turistice, compatibile din punct de vedere al mediului şi cultural.

Parcul Naţional Ceahlău este caracterizat prin prezenţa a numeroase structuri naturale, abiotice şi biotice, care prezintă unicitate, reprezentativitate şi raritate la nivel naţional. Parcul Naţional Ceahlău adăposteşte ecosisteme montane cu înaltă valoare de conservare.


2.1 Vegetația și Flora Masivului Ceahlău

Masivul Ceahlău este cel mai reprezentativ și cunoscut munte din Carpații Moldovenești. Verticalitatea reliefului determină prezența unor etaje evidente de vegetație:

  • Etajul montan inferior (450 – 700 metri altitudine), reprezentat prin făgete pure sau arborete de fag în amestec cu alte esențe foioase. Acest sub-etaj a fost în mare măsura fragmentat de așezările omenești, care s-au stabilit la periferia masivului;
  • Etajul montan mijlociu (700 – 1200 metri altitudine) este constituit din păduri de amestec, foioase și rășinoase. Se remarcă aici abundența bradului;
  • Etajul montan superior (1200 – 1700 metri altitudine), respectiv etajul molidișurilor;
  • Etajul subalpin, dezvoltat deasupra limitei pădurii, în particular pe pantele Ceahlăului, dominat de jneapăn și pajiști. Pe cuprinsul zonei forestiere se află goluri de munte, respectiv pajiști secundare instalate după defrișarea vegetației lemnoase, care conferă un anumit grad de heterogenitate vegetației masivului. Vegetația ierboasă azonală mai este prezentă pe abrubturile și povârnișurile stâncoase. Vegetația lemnoasă azonală există în principal în lungul pâraielor și este reprezentată mai ales de sălcii și arini.

Parcul Naţional Ceahlău face parte dintr-o mare regiune carpatică cu endemite floristice: Carpații Estici Centrali (cu Munții Svydovets, Chornohora, Chyvchyn, Maramureș, Rodna, Țibleș, Călimani, Rarău, Ceahlău și Hășmaș – Cheile Bicazului);

Vegetaţia masivului Ceahlău este foarte variată, cu o evidentă notă de originalitate. O importanţă ştiinţifică deosebită o are vegetaţia stâncăriilor, multe dintre grupările instalate pe poliţe, brâne, pe substrat calcaros sau conglomerate fiind endemice.

Flora vasculară spontană a Masivului Ceahlău cuprinde un număr de 1144 specii, 62 subspecii şi 18 hibrizi, în total 1224 taxoni. Aceasta reprezintă 68,3% din flora spontană a judeţului Neamţ (ce cuprinde 1675 de specii, după T. Chifu şi colab., 1987) şi 34,70% din flora vasculară a României (adică 3297 de specii, după V. Ciocârlan, 2000). Dintre acestea, 61 de specii sunt protejate, fiind endemite (localizate), specii rare, relicte ale erei glaciare.

Speciile Leontopodium alpinum, Cypripedium calceolus, Gentiana lutea, Taxus baccata şi Larix decidua ssp. carpatica sunt declarate monumente ale naturii. Obiectivul primar al desemnării ca monument al naturii este conservarea biodiversităţii şi habitatelor asociate monumentelor. Monumentele naturale sunt elemente vizibile, pot fi ușor individualizate și pot genera impact emoțional care oferă un stimulent pentru protecţie şi o oportunitate pentru o educaţie de mediu și culturală.


2.2 Fauna Muntelui Ceahlău

Muntele Ceahlău se remarcă şi prin bogăţia şi varietatea faunei pe care o deţine.

Nevertebratele sunt reprezentate (la nivelul actual de cunoaștere) de aproximativ 1100 de specii ce aparţin claselor viermi, moluşte, crustacee, miriapode, arahnide şi insecte. Dintre acestea, majoritatea sunt insecte, peste 1000 de specii.

Muntele Ceahlău constituie, din punct de vedere al bogăției genetice a speciilor, un rezervor important în Europa și prezintă un pronunţat caracter de centru de endemism.

De exemplu din cele 72 specii de plecoptere înregistrate în zonă, 5 au fost descrise din Ceahlău, ca noi pentru ştiinţă, în timp ce, la himenopterele calcidoide din cele 36 specii inventariate, 2 au fost noi pentru ştiinţă. Plecopterele sunt insecte a căror larve se dezvoltă în ape, preferabil reci și foarte curate, prezența acestora fiind un indicator pentru sănătatea pârâurilor. Himenopterele calcidoide sunt printre cele mai mici viespi, specii a căror larve se dezvoltă în ouăle și larvele altor insecte. Câteva specii de calcidoide sunt folosite de către om pentru a înlocui pesticidele chimice în diverse culturi, acestea omorând de ex. „viermii” – moliile merelor. Păstrarea unui habitat natural, cu multe specii sălbatice, reprezintă și o bancă de posibili noi aliați biologici ai omului în diverse activități economice cu impact redus asupra mediului și asupra sănătății noastre.

Totodată, noi specii descrise recent – în 2012 fiind botezată specia Isophya dochia Iorgu, 2012 (cosașul Dochiei) – ne confirmă valoarea habitatelor prezente și valoarea de rezervor de biodiversitate a muntelui.

Vertebratele. In Masivul Ceahlău regasim o faună bogată de vertebrate, printre care 30 de specii de mamifere (inclusiv carnivorele mari: râs, urs și lup precum și capra neagră), 18 specii de reptile și amfibieni și 7 specii de pești. De asemenea, masivul reprezintă teritoriu de reproducere și hrănire pentru aproximativ 121 de specii de păsări, numeroase dintre acestea fiind protejate la nivel național și european.