Aria protejată Masivul Ceahlău, cu o suprafață de 27.837 ha, incluzând întreg Parcul Național Ceahlău, a fost declarată arie de protecţie avifaunistică, având codul ROSPA0129 Masivul Ceahlău, prin Hotărârea de Guvern nr. 971/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Păsările pot fi considerate indicatori biologici ai sănătății mediului, iar prin natura lor cele migratoare ”unesc” țări și continente, fiind un indicator biologic important la nivel mondial. De exemplu: distrugerea mediului natural în Africa poate duce la dispariția unor specii, chiar dacă în Europa acele specii beneficiază de protecție și locuri de cuibărit foarte bune. În acest caz, declinul unor specii trage un semnal de alarmă asupra deteriorării mediului la nivel global, cu efecte care depășesc granițele unei singure țări, respectiv limita unui continent.

Masivul Ceahlău adăpostește populații importante pentru cel puțin 26 de specii de păsări protejate din Anexa I a Directivei Păsări – directivă aplicabilă la nivel european. Anexa conține lista speciilor care constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora, pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea (perioada în care sunt cel mai vulnerabile), în aria de răspândire.

Situl este important pentru efectivele cuibăritoare ale următoarelor specii:

• Bonasa bonasia – ierunca
• Bubo bubo – buha
• Picus canus- ciocănitoarea sură
• Dryocopus martius – ciocănitoarea mare
• Dendrocopos leucotos – ciocănitoarea cu spate alb
• Picoides tridactylus – ciocănitoarea de munte
• Lullula arborea – ciocârlia de pădure
• Ficedula parva – muscarul mic
• Ficedula albicollis – muscarul gulerat
• Lanius collurio – sfrânciocul cu spate roșu
• Aegolius funereus – minunița

Unele dintre aceste specii sunt și indicatori de ”păduri bâtrâne”, adică de păduri valoroase ca rezervor de biodiversitate.