Geologie si geomorfologie

Opera unei indelungate si complexe evolutii geologice Masivul Ceahlau se incadreaza, sub aspect structural, in aria flisului cretacic intern, cu exceptia sectorului sud-estic care face parte din flisul extern.

GEOLOGIA: Pe teritoriul Parcului National Ceahlau formatiunile geologice din flisul cretacic intern apartin de panza de Ceahlau (in partea vestica si centrala) si de panza de Teleajen (in estul ariei protejate).

- Panza de Ceahlau: din punct de vedere litologic se disting pachete groase de gresii,marne,argile, conglomerate etc. dispuse in benzi cutate si faliate orientate pe directia nord-sud. Conglomeratele, cunoscute sub numele de „Conglomerate de Ceahlau”, sunt depuse intr-un pachet gros de 500-600m. Ele formeaza, in partea centrala a Parcului National Ceahlau, un urias sinclinal suspendat marginit de abrupturi impresionante. S-au format din cimentarea naturala a unor pietrisuri fluviatile (galeti) in urma cu mai bine de 100 milioane de ani,la sfarsitul Cretacicului inferior.

In masa Conglomeratelor de Ceahlau se gasesc intercalate strate de gresie si calcare olistolitice cunoscute sub numele de klippe (blocuri de mari dimensiuni din calcar insedimentate in Conglomeratele de Ceahlau). Klippele sunt dispuse in doua nivele altitudinale: primul nivel se situeaza la altitudinea de 1500 m ( Calcarul de la Piatra cu Apa) iar al doilea nivel la cca.1650 m, in Ocolasul Mic.

- Panza de Teleajen ( Flisul curbicortical ) situata la est de panza de Ceahlau este alcatuita din urmatoarele subunitati: stratele de Toroclej (sisturi argiloase negre cu intercalatii de gresii calcaroase), stratele de Palanca (sisturi argiloase cenusii-verzui, gresii micacee cenusii si gresii cu structura convulta ), strate de Cotumba (gresii calcaroase) si de Lutu Rosu (marne si argile verzi si rosii).

Din Flisul extern in partea de est a Masivului Ceahlau se disting: Panza de Audia cu o latime de cca 800m formata din sisturi negre (Stratele de Audia), argile verzi, rosii si negre Formatiunea argilelor vargate ) precum si formatiuni geologice ce apartin de Panza de Tarcau (gresia de Tarcau).

GEOMORFOLOGIE: Relieful poarta amprenta structurii geologice si litologiei. Subunitatea centrala a masivului este un imens sinclinal suspendat, dezvoltat pe Conglomeratele de Ceahlau. Platoul superior corespunde cu suprafata boltita a sinclinalului ale carui extremitati sunt si cele mai mari altitudini: varful Ocolasul Mare (1907m) in extremitatea sudica si varful Toaca (1904 m), in partea de nord. Intre cele doua varfuri platoul se extinde pe o lungime de aproximativ 5 km latimea maxima fiind de cca.1 km.

Platoul este delimitat de abrupturi inalte de 200 - 300m brazdate de culoare de avalanse, jgheaburi de rostogolire a grohotisurilor, hornuri intunecoase. Cele mai impresionante abrupturi sunt la obarsia paraielor Izvorul Muntelui si Maicilor si in Piatra Sura. In unele cazuri, peretii sunt fragmentati in trepte care, aici, poarta numele de “ polite ”. Sunt bine cunoscute “Politele cu Crini” si cele din spatele Ocolaselor.

O alta caracteristica o reprezinta microrelieful format din stanci si formatiuni stancoase cu forme bizare bizare: turnuri, coloane, clai, piramide. Aspectul ruiniform se datoreaza eroziunii exercitate asupra conglomeratelor cat si alternantei lor cu gresiile si stancile din calcar. Impresionante sunt Claile lui Miron, Caciula Dorobantului, Panaghia, Cetatuia si Calugarii, Detunatele, Dochia, etc. Impunatoare prin aspect este si culmea Piatra Sura - Batca Neagra o „bara” din stanci ridicate aproape pe verticala (hog-back) care inchide spre vest frumoasa Poiana a Stanilelor

In masa cenusie a conglomeratelor se detaseaza petele albe ale unor klippe calcaroase (stanci uriase din calcar insedimentate in masa conglomeratelor) de la Piatra cu Apa,de pe platoul Ocolasului Mic sau pe valea Izvorului Alb (cunoscuta Stanca a Dochiei).

La baza abrupturilor s-a format o uriasa trena de grohotis care inconjoara de jur-imprejur masa de conglomerate si care este acoperita cu paduri intunecoase de conifere. Frecvent in masa de conglomerate se detaseaza blocuri uriase de piatra fixate si mascate, in mare parte, de vegetatia forestiera unele avand dimensiuni impresionante.

Subunitatea periferica: In jurul partii centrale, inalte, a masivului sunt dispuse radiar culmile prelungi ale Munceilor Ceahlaului. Formati din roci mai putin rezistente la eroziune ele prezinta la nivelul interfluviilor o alternanta de varfuri mai inalte (batci) separate de inseuari (numite de localnici curmaturi sau tarnite). Impadurite in mare parte culmile altitudinile lor nu depasesc 1300 m trec dincolo de limitele Parcului National Ceahlau indreptandu-se catre vaile principale ce delimiteaza masivul.

Hidrologie

Masivul Ceahlau este un adevarat “castel de ape” reteaua hidrografica are un caracter divergent si este colectata, in final, de raul Bistrita. Alimentarea raurilor si paraielor cu obarsia in Ceahlau este asigurata in special din izvoarele freatice.

In prezent raul colector, Bistrita, a “disparut “ in sectorul limitrof cu Ceahlaul.Intre confluenta sa cu raul Bistricioara si barajul de la Izvorul Muntelui s-a format cel mai mare lac de baraj artificial de pe raurile interioare ale Romaniei: lacul Izvorul Muntelui al carui tarm delimiteaza, spre est, Masivul Ceahlau. Bistricioara, marcheaza limita de nord si nord vest a masivului pe o lungime de 12 km, intre confluenta sa cu paraul Pintic si gura de varsare in lacul Izvorul Muntelui.

Bicazul, cel de-al treilea rau ca marime dintre afluentii Bistritei, delimiteaza la sud masivul incepand de la confluenta sa cu Paraul Jidanului (Caprei) si pana in dreptul orasului Bicaz .

In afara raurilor Bistricioara si Bicaz afluentii de ordinul I ai Bistritei sunt si paraie mult mai mici: Cosusna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Tiflicul, Rapciunita si Schitul.

Principalele paraie din Ceahlau isi au izvoarele sub abrupturi, la altitudini cuprinse intre 1250 si 1300 m, de unde dreneaza apele freatice cantonate in masa de grohotisuri. Exceptand paraul Pintec toate cursurile de apa isi au obarsia in interiorul Parcului National Ceahlau si sunt scurte (cel mai lung, Bistra, are 17 km lungime). Dintre acestea mai importante sunt: Paraul lui Martin, Schitul, Slatina Tiflicul, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Bistra si Neagra.

In lungul profilului longitudinal al paraielor cu obarsia din Ceahlau apar numeroase ruperi de panta (pe Izvorul Muntelui, Bistra Mare si Bistra Mica, paraul Rupturi) determinate de prezenta orizonturilor litologice cu rezistenta mai mare la eroziune. Cel mai reprezentativ exemplu in acest sens il constituie cascada Duruitoarea unde apele paraului Rupturi se pravalesc peste doua praguri de la 25 m inaltime .

Clima

Masivul Ceahlau este incadrat in tinutul climatic de munte (munti josi, cu altitudinea intre 800 si 1900 m), subtinutul climatic al Carpatilor Orientali.

Conditiile climatice din Ceahlau se supun atat zonalitatii altitudinale ( etajele climatice ) sau sunt rezultanta unor conditii locale (expozitii diferite ale versantilor, tipul si gradul de acoperire cu vegetatie etc.) ce determina delimitarea unor topoclimate specifice. Astfel teritoriul Parcului National Ceahlau apare ca un mozaic de topoclimate elementare naturale care prin imbinarea lor, ca intr-un urias puzzle, realizeaza topoclimatul complex al Masivului Ceahlau.

Temperatura aerului variaza cu altitudinea. Cele mai scazute valori termice s-au inregistrat pe platoul superior iar cele mai mari la poalele Masivului Ceahlau. In Ceahlau, pe cele mai mari inaltimi, pe parcursul a 193 zile/an se inregistreaza temperaturi sub 0 grade in timp ce la altitudini mai coborate suma zilelor de inghet este de 133.

Diferenta termica intre varful Toaca si satul Ceahlau, la nivelul temperaturii medii anuale, este de 6,5 gradeC. Amplitudinile termice intre valorile medii lunare sunt mai mici iarna ca urmare a efectului inversiunilor termice de pe fundul vailor care sunt mai frecvente si au o intensitate mai mare in in acest anotimp.

Vantul inregistreaza cele mai mari viteze la nivelul crestelor si pe platoul superior din directia dominanta vest in vreme ce la nivelul vailor principale circulatia curentilor de aer descendenti este mai activa. Viteza medie a vantului este de 6-8 m/s vara si 12-14 m/s iarna, dar se pot atinge deseori si 40 - 50 m/s.

Supus in special influentelor de aer atlantic, pe Ceahlau numarul de zile cu precipitatii este mare (208,8 zile/an, din care 50% ninsori). Media precipitatiilor este de peste 700 mm, din care 60-70% se inregistreaza in perioada de primavara si vara. Precipitatiile sub forma de ninsoare pot sa cada in orice luna a anului. Un fenomen deosebit este ceata care se produce in 70% din zilele anului.