logo uniunea europeana
logo guvernul romaniei
logo instrumente structurale

Introducere

Masivul Ceahlău a reprezentat de-a lungul timpului una dintre cele mai cunoscute și iubite zone montane din Romania. Din cele mai vechi timpuri, legendele și istoria s-au impletit în această zonă de înaltă spiritualitate românească.

Masivul Ceahlău este o unitate geografica bine conturată și limitată spre nord de rîul Bistricoara, spre est de rîul Bistrița (din jurul anului 1960 apele lacului Izvorul Muntelui), spre sud de râul Bicaz, in timp ce spre vest ajunge in contact cu Munții Hașmaș, separarea făcându-se de către văile opuse: Pintic (afluent al Bistricioarei) și Capra (afluent al Bicazului).

muntii ceahlau

Muntii invecinati, cu altitudini relativ reduse de pană la 1500 metri, conferă caracterul de masiv al acestuia. Altitudinea maximă este atinsă în Varful Ocolasul Mare (1907 m), cel mai accesibil si cunoscut fiind Varful Toaca (1904 m). Varful Panaghia este poate cel mai cunoscut reper vizual din întreg lanțul Carpaților Orientali.

Masivul Ceahlău este structural un amestec geologic cu pachete groase de gresii, marne, argile, conglomerate, șisturi argiloase negre cu intercalații de gresii calcaroase, șisturi argiloase cenușii-verzui, gresii micacee cenușii și gresii cu structură convultă, marne și argile verzi și roșii, dispuse în benzi cutate și faliate, orientate pe direcția nord-sud. Conglomeratele, cea mai evidentă trăsătură geologică, cunoscute sub numele de „Conglomerate de Ceahlău”, sunt depuse într-un pachet gros de 500-600 de metri.

Ele formează, în partea centrală a Parcului Național Ceahlău, o uriașă masă suspendată, marginită de abrupturi impresionante. Conglomeratele s-au format din cimentarea naturală a unor pietrișuri fluviatile, în urma cu mai bine de 100 milioane de ani, la sfârșitul Cretacicului inferior.

În masa conglomeratelor se găsesc intercalate strate de gresie și calcare, cunoscute sub numele de klippe (blocuri de mari dimensiuni din calcar însedimentate în Conglomeratele de Ceahlău). Klippele sunt dispuse în două nivele altitudinale: primul nivel se situează la altitudinea de 1500 de metri (Calcarul de la Piatra cu Apă), iar al doilea nivel la circa 1.650 de metri, în Ocolașul Mic.

Caracterul izolat al masivului și structura geologică complexă a condus la apariția unei biodiversități deosebite și a ajutat la conservarea bogăției naturale a locului. Ca urmare, încă din anul 1941 a fost declarată prima arie naturală protejată în zonă, Rezervația Naturală Polița cu Crini.

În anul 1955 a fost înființat Parcul Naţional Ceahlău. Parcul Naţional Ceahlău este localizat în zona centrală a Masivului Ceahlău. În prezent P.N.C. se extinde pe o suprafaţă de 7 742,5 ha, reprezentand 26,7% din suprafata masivului.

Implementarea unor măsuri de conservare în ariile protejate din masivul ceahlău

Ariile protejate din Europa și din România, inclusiv cele din Masivul Ceahlău, sunt grupate în câteva categorii funcție de nivelul si obiectivele de protecție și conservare. Atingerea obiectivelor de protecție și conservare necesită un set de măsuri mai mult sau mai puțin punctuale aplicate funcție de problemele identificate.

Ca regulă generală managementul unor asemenea zone se face, în PĂDURI, prin:

  • promovarea regenerării naturale a pădurilor pentru a nu pierde variabilitatea specifică;
  • păstrarea în pădure, pe picior, a minimum 3-6 arbori bătrâni/morţi pe hectar, precum și a arborilor masivi, seculari, care prezintă scorburi/cavităţi necesari pentru cuibăritul multor specii (ciocănitori, păsări de pradă) precum şi habitat de reproducere şi hrănire pentru specii de insecte;
  • păstrarea heterogenităţii ecosistemelor forestiere (menținerea structurii şi compoziției naturale, a poienilor și luminișurilor etc);
  • păstrarea arborilor solitari sau a pâlcurilor de arbori existenţi, respectiv a plantaţiilor proaspete de arbori;
  • interzicerea exploatării forestiere, în perioada de cuibărit: 15 martie – 15 iulie; limitarea construirii de drumuri forestiere; interzicerea poluării fonice și a perturbării intenționate; interzicerea/limitarea turismului necontrolat în condițiile și în perioadele care o impun;

Ca regulă generală managementul unor asemenea zone se face, în PAJIȘTI, prin:

  • menţinerea/întreţinerea pajiştilor mai ales prin păşunat şi cosit pentru asigurarea condiţiilor optime de hrănire/cuibărit a unor specii de păsări;
  • practicarea unui păşunat extensiv, mobil, pe suprafețe mari, de tip tradițional, acolo unde activitatea este prezentă, pentru a nu suprasolicita habitatele de pajiște și pășunatul animalelor domestice în perioada 01 aprilie – 30 noiembrie;
  • păstrarea aliniamentelor de arbori şi arbuşti de la marginea parcelelor sau din terenuri deschise;
  • cosirea în zile diferite, pe parcele învecinate;
  • adunarea masei vegetale de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu de două săptămâni de la efectuarea cositului;
  • îndepărtarea speciilor de plante exotice invazive de pe terenurile cu vegetaţie ierboasă;
  • interzicerea pășunării pe pășunile cu exces de umiditate; a arderii vegetaţiei, a folosirii îngrăşămintelor chimice şi a substanţelor de protecţie a plantelor; drenarii, desecării pajiștilor sau afectarea regimului hidrologic; păşunării cu un efectiv mai mare de 1 UVM/ha; efectuarii lucrărilor de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului; tăierii arborilor/pâlcurilor arbustive și a perdelelor agro-forestiere existente pe teren; schimbarii modului de utilizare a terenurilor; cultivarii plantelor modificate genetic şi introducerea unor specii alohtone, pe teritoriul ariei naturale protejate sau la distanță mai mică de 1 km de limita acesteia; a însămânţărilor de suprafaţă sau a supraînsămânţărilor – se pot face însămânţări cu specii din flora locală, numai în cazurile în care unele suprafeţe sunt afectate accidental;

Ariile protejate din Categoria a II-a sunt arii naturale sau aproape naturale de mare întindere, stabilite pentru a proteja procese ecologice la scară mare, împreună cu speciile şi ecosistemele caracteristice zonei, care oferă bazele unor oportunităţi de vizitare în scopuri spirituale, ştiinţifice, educaţionale, recreative sau turistice, compatibile din punct de vedere al mediului şi cultural.

Parcul Național devine astfel o zonă în care impactul omului este minim, în care natura se resălbăticește, și care poate avea un impact major asupra comunităților umane: efecte emoționale și culturale și efecte practice asupra bunăstării materiale – de la reglarea climei și a regimului hidrologic la menținerea unei înalte diversități biologice care poate avea chiar efecte pozitive economice directe prin activități de turism.

Măsurile de conservare în Parcul Național sunt deseori personalizate.
În zonele tampon, cele care delimitează zona centrală și în care sunt permise anumite activități economice – în special silvoculturale, se impun reguli pentru a promova și menține calitatea de pădure seculară acolo unde e cazul. Se promovează menținerea arborilor bătrâni în pădure, aceștia fiind veritabile centre de activitate pentru biodiversitate, adăpostind păsări, insecte rare, ciuperci de nenumărate tipuri.

Poate cea mai importantă activitate de management în ariile protejate din Masivul Ceahlău este monitorizarea speciilor și habitatelor. O bună evidența a dinamicii acestora este premiza esențială pentru aplicarea unor măsuri eficiente și la momentul potrivit. Monitorizarea este realizată de personalul Direcției de Administrare a ariilor protejate care cuprinde specialiști în biologie, geografie și geologie, rangeri. Cei din urmă joacă un rol important și în comunicarea cu și educarea comunităților locale.
În tot Parcul, se implemetează ca măsură de management controlul activității de vizitare. Prin diverse măsuri se poate astfel evita eroziunea solului, se limitează cantitatea de deșeuri abandonate și se reglementează managementul deșeurilor din unitățile turistice. Totodată sunt protejate de intervenția umană zone cu înaltă valoare științifică.

Rezervațiile științifice sunt o componentă vitală a setului de instrumente care asigură implemetarea activităților de conservare. Pe măsură ce pământul este tot mai influenţat de activităţile umane, rămân tot mai puţine zone în care aceste activităţi să fie strict limitate. În lipsa protecţiei presupuse prin desemnarea în categoria rezervație cu caracter strict și limitarea accesului, zonele de acest fel ar dispărea rapid. Ca atare, aceste arii contribuie în mod semnificativ la conservare prin:

  • Protejarea unei părţi din tezaurul pământului care nu va putea supravieţui în afara unor astfel de arii strict protejate;
  • Asigurarea unor puncte de referinţă care să permită efectuarea de măsurători şi monitorizări (într-un mediu cât mai neafectat cu putinţă), pe termen lung, ale impactului şi schimbărilor induse de om.
Încadrate în categoria III – IUCN (UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ PENTRU CONSERVAREA NATURII), “monumentele naturii” sunt desemnate pentru a proteja un element natural concret fie că acesta este o formațiune geologică (cascade) fie că este un individ (arbore secular), o specie (floarea de colț) sau o comunitate biologică. Obiectivul primar al desemnării este protejarea unor caracteristici naturale specifice remarcabile, care fiind vizibile și ușor individualizate pot trezi emoții puternice în conștiința comunității umane și care, în acest mod funcționează ca o umbrelă, asigurând protecție şi biodiversităţii şi a habitatelor asociate acestora, dar sunt şi o oportunitate pentru o educaţie de mediu și culturală.

Ariile protejate din masivul Ceahlău

Parcul național Ceahlău ROSCI0024 Ceahlău

Parcul Naţional Ceahlău (denumit în continuare P.N.C.)  a fost constituit ca arie protejată încă din anul 1955 dar, pe parcurs, suprafața şi limitele au suferit modificări. În prezent P.N.C. se extinde pe o suprafață de 7 742,5 ha, reprezentand 26,7% din suprafata masivului şi se află sub administrarea Direcției de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău aflată în subordinea Consiliului Judeţean Neamţ.

Constituirea P.N.C. are ca scop asigurarea unui regim de siguranţă şi conservare pentru:

  • ecosistemele, habitatele naturale reprezentative din cadrul parcului, în care trăiesc specii de plante şi animale sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice sau rare;
  • conservarea diversităţii biologice floristice şi faunistice, a diversităţii resurselor genetice  vegetale şi animale şi menţinerea echilibrului ecologic;
  • elementele şi formaţiunile naturale geomorfologice, peisagistice, geologice, speologice, paleontologice, pedologice şi altele asemenea, cu valoare de bunuri ale patrimoniului natural.

Cuprinde masa conglomeratelor de Ceahlău, mai dure, care formează pilonul central, cel mai înalt. Din aceasta se desprind culmi secundare, mai joase, orientate radiar la nord, est şi sud şi paralele cu masa conglomeratelor, în vest.
Parcul se află pe teritoriul administrativ al oraşului Bicaz şi a 3 comune (Ceahlău, Taşca şi Bicazul Ardelean).
În lungime arealul parcului se extinde pe o distanţă de cca. 15 km de la nord (interfluviul dintre Pârâul Ursului şi Pârâul lui Gheorghe – borna silvică 240 U.P. II, O.S. Ceahlău) la sud (Vârful Făgeţelului, 1165 m).

harta satelit parcul national ceahlau

Habitatele Masivului Ceahlău

3 habitate prioritare:

* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium – cod 4070;

* Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi – cod 6110;

* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior – Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae – cod 91EO

91V0 Păduri dacice de fag Symphyto-Fagion, 9110 Păduri de fag de tipul Luzulo-Fagetum, 9410 Păduri acidofile de molid Picea abies din etajul montan, 9420 Păduri alpine de Larix decidua şi/sau Pinus cembra, 4070*Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum, 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane, 8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică, 6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine, 4060 Tufărişuri alpine şi boreale, 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte, higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în cel alpin, 6520 Fâneţe montane, 6230* Pajişti de Nardus stricta bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane şi submontane, în Europa continentală, 8310 Peşteri închise accesului public.

Habitatele de interes comunitar sunt acele habitate naturale de pe teritoriul Uniunii Europene care îndeplinesc cel puțin una din urmãtoarele condiții:

sunt în pericol de dispariție în arealul lor natural;
au un areal natural redus;
sunt eșantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe regiuni biogeografice

Habitatele „prioritare“ de interes comunitar sunt habitatele naturale aflate în pericol de dispariție, pentru a cãror  onservare Comunitatea Europeanã își asumã o responsabilitate deosebitã. Acestea sunt indicate printr-un asterisc (*) în Anexa nr. I a Directivei Habitate (92/43/CEE)

Flora Masivului Ceahlău

Face parte dintr-o mare regiune carpatică cu endemite floristice:

Carpații Estici Centrali (cu Munții Svydovets, Chornohora, Chyvchyn, Maramureș, Rodna, Țibleș, Călimani, Rarău, Ceahlău și Hășmaș – Cheile Bicazului);

Situat în partea centrală a Carpaţilor Orientali, Ceahlăul este cel mai important masiv din Moldova, cu o individualitate geografică bine conturată, reprezentând o unitate ecologica cu elemente de strictă originalitate.

Vegetaţia masivului Ceahlău este foarte variată, cu o evidentă notă de originalitate. O importanţă ştiinţifică deosebită o are vegetaţia stâncăriilor, multe dintre grupările instalate pe poliţe, brâne, pe substrat calcaros sau conglomerate fiind endemice.

Parcul Naţional Ceahlău adăposteşte ecosisteme montane de o mare valoare, cuprinzând specii floristice de o mare varietate şi bogăţie.

Flora vasculară spontană a Masivului Ceahlău cuprinde un număr de 1144 specii, 62 subspecii şi 18 hibrizi, în total 1224 taxoni. Aceasta reprezintă 68,3% din flora spontană a judeţului Neamţ (1675 de specii, după T. Chifu şi colab., 1987) şi 34,70% din flora vasculară a României (3297 de specii, după V. Ciocârlan, 2000). În afară de speciile spontane, mai sunt menţionate şapte specii subspontane.


Speciile Leontopodium alpinum, Cypripedium calceolus, Gentiana lutea, Taxus baccata şi Larix decidua ssp. carpatica sunt declarate monumente ale naturii.
De remarcat este prezenţa în masiv, la aproximativ 1400m altitudine, a rezervaţiei natural botanice Poliţa cu Crini, care reprezintă un arborete natural de Larix decidua subsp. carpatica, ocrotită în mod deosebit în acest masiv.

Raritatea acestor arborete naturale pe teritoriul ţării noastre, frumuseţea lor, care le conferă o mare valoare decorativă, lemnul preţios, au pus în pericol existenţa acestei specii, determinând declararea acestui areal ca rezervaţie botanică încă din anul 1941.

specii de plante prezente in pajistile tipice montane

Specii de plante prezente în pajiștile tipice montane, bogate în specii

Cypripedium calceolus, o orhidee rară și spectaculoasă din Parcul Național Ceahlău

Cypripedium calceolus, o orhidee rară și spectaculoasă din Parcul Național Ceahlău

Nevertebrate: Pseudopodisma transilvanica (lacusta de munte)

Nevertebrate: Pseudopodisma transilvanica (lacusta de munte)

Nevertebrate: Isophya dochia (cosașul Dochiei)

Nevertebrate: Isophya dochia (cosașul Dochiei)

ROSPA0129 Masivul Ceahlău

Arie protejată desemnată prin Hotărârea Guvernului nr. 971/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România şi se află sub administrarea Direcției de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău aflată în subordinea Consiliului Judeţean Neamţ.

Acest sit adaposteste efective importante ale unor specii de pasari protejate dupa cum urmeaza:

1. Specii de pasari din Anexa I a Directivei Pasari: 26 specii
2. Situl este important pentru efectivele cuibaritoare ale urmatoarelor specii: Bonasa bonasia, Bubo bubo, Picus canus, Dryocopus martius, Dendrocopos leucotos, Picoides tridactylus, Lullula arborea, Ficedula parva, F. albicollis si Lanius collurio, Aegolius funereus.

REZERVAȚIA FORESTIERĂ SECU

Rezervația naturală Secu este o arie protejată constituită în anul 2004, destinată conservării moştenirii naturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor, conservării peisajului şi încurajării turismului bazat pe aceste valori.

Rezervaţia naturală Secu corespunde categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

Rezervaţia include o largă paletă de valori naturale, fapt care face ca obiectivul fundamental al Rezervaţiei să fie conservarea biodiversităţii, iar obiectivul specific al aceasteia sa fie conservarea habitatelor forestiere.

Rezervaţia Naturală Secu este inclusă în ROSPA0129 Masivul Ceahlău conform Hotărârii de Guvern nr. 971/2011 penru modificarea şi completarea Hotărârii de Guvern nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială acvifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Suprafața totală a Rezervației este de 776.7 ha și se află în totalitate în raza Ocolului Silvic Poiana Teiului.

CASCADA DURUITOAREA,Monument al naturii categoria III – IUCN

În lungul profilului longitudinal al pâraielor cu obârşia din Ceahlău apar numeroase ruperi de pantă mai ales pe Izvorul Muntelui, Bistra Mare şi Bistra Mică, pe pârâul Rupturi, determinate de prezenţa orizonturilor litologice cu rezistenţă mai mare la eroziune. Cel mai reprezentativ exemplu în acest sens îl constituie Cascada Duruitoarea.

Aria protejată are suprafața de 1 ha.

Declarată conform Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate

POLIȚA CU CRINI

Reprezintă un arborete natural de larice – Larix decidua ssp. carpatica, ocrotită în mod deosebit în acest masiv. Raritatea acestor arborete naturale pe teritoriul ţării noastre, frumuseţea lor, care le conferă o mare valoare decorativă, lemnul preţios, au pus în pericol existenţa acestei specii, arealul fiind declarat rezervaţie botanică încă din anul 1941.

Aria protejată are suprafața de 370 ha.

Declarată conform Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate.

Prin planul de management al Parcului Naţional Ceahlău aria protejată Poliţa cu Crini, având o suprafaţă de 180,66 ha a fost inclusă în categoria rezervaţiilor ştiinţifice, echivalentă categoriei I IUCN.