Condiţii geologice

În sectorul în care sunt amplasate cuvetele lacustre ale celor trei lacuri, Valea Bistriţei este orientată de la vest la est. Are o direcţie transversală şi desparte culmile Munţilor Stânişoara situaţi pe partea stânga a văii de Munţii Tarcău şi Goşmanul situaţi pe partea dreapta.

Din punct de vedere geologic zona se suprapune zonei flisului extern care cuprinde Unitatea (Pânza) de Tarcău si Unitatea Marginală (Pânza Vrancei).

Unitatea (Pânza) de Tarcău formată din depozite ce aparţin Cretacicului şi Paleogenului apare pe Valea Bistriţei între localităţile Taşca şi Gura Pângărăciorului şi este formată din două litofaciesuri: litofaciesul de Tarcău-Fusaru şi litofaciesul de Tazlău. Lacul Pângăraţi este situat în sectorul de vale suprapus litofaciesului de Tazlău extins între defileul de la Straja şi Gura Pângărăciorului. Depozitele din litofacies aparţin cretacicului (Stratele de Audia, de Cârnu-Şiclău şi Stratele de Hangu) şi Paleocenului (Stratele de Izvor şi de Straja).

Stratele de Hangu, mai extinse în sectorul de vale dintre Straja şi Gura Pângărăciorului, cuprind o gamă largă de roci (calcare argiloase şi grezoase, gresii calcaroase, marne şi argile). Fiind mai puţin rezistente, ele au fost erodate mai uşor astfel că valea în acest sector are aspectul unui bazinet depresionar terasat.

Unitatea (Pânza de Vrancea) sau Unitatea Marginală se extinde de la Pângărăcior şi Secu-Vaduri până la contactul cutelor carpatice (culmile Cozla-Pietricica şi Cernegura) cu Subcarpaţii (Depresiunea Cracău – Bistriţa). Depozitele cele mai vechi aparţin Cretacicului (Stratele de Sarata şi Strate de Lepşa) însă specifice pentru această unitate în sectorul montan inferior al Văii Bistriţei sunt depozitele Paleocen-Eocene din Litofaciesul de Doamna – Kliwa (Stratele de Izvor, de Piatra – Uscata şi de Jgheabul Mare, Calcarele de Doamna, Stratele de Bisericani, Gresia de Lucăceşti şi Stratele de Gura Şoimului). ROSPA0125

Geomorfologia zonei

Relieful din sectorul văii Bistriţei în care sunt amplasate cele trei lacuri este în primul rând opera Bistriţei care a străpuns structurile geologice dispuse în fâşii longitudinale orientate de la nord la sud. La modelarea reliefului au contribuit şi etajarea biopedoclimatică impusă de altitudine şi mai recent intervenţia antropică foarte vizibilă în peisaj.

Sectorul de vale în care sunt amplasate lacurile este delimitat la nord de Munţii Stânişoara. Munţii Stânişoarei sunt alcătuiţi dintr-o culme principală de aproape 60 km orientată nord vest – sud est din care se desprind culmi secundare separate între ele de afluenţii Bistriţei. Altitudinea medie a Munţilor Stânişoarei este în medie de 800 m iar energia medie a reliefului este cuprinsă între 300 şi 400 m. Valea Bistriţei este flancată de cele mai mari altitudini care nu depăşesc însă 1200 m şi scad de la vest la est (Muncelul Pângăraţi,1154 m, Dealul Simon, 968m, Prihodiştea, 806m,Vârful Cozla, 651m). Culmea Munţilor Stânişoarei se termină cu Vârful Pietricica de 528 m, un martor de eroziune, ce reprezintă ultimul ”bastion” al acestor munţi “implantat” în Depresiunea subcarpatică Cracău-Bistriţa pe teritoriul municipiului Piatra Neamţ.

Pe partea sudică a sectorului montan inferior al Văii Bistriţei sunt situaţi Munţii Goşmanului din grupa central estică a Carpaţilor Orientali. Au o culme prelungă orientată pe direcţia nord vest – sud est şi sunt constituiţi predominant din flis grezos-sistos. Altitudinea maximă în zona este de 1293 m în Vârful Murgoci. Înălţimile cresc dinspre Valea Bistriţei spre sud (Vârful Hărmanului – 1226 m, Vârful Murgoci – 1293 m) şi scad către est spre Depresiunea subcarpatică Cracău-Bistriţa (Vârful cel Mare, 876 m, Vârful Cernegura 852 m).

Între Munţii Stânişoarei şi Goşmanului Valea Bistriţei s-a adâncit puternic având aspectul de culoar transversal format din bazinete depresionare între Straja şi Piatra Neamţ. Bazinetele sunt separate de sectoare de vale mai înguste la Straja şi Piatra Neamţ datorate unor formaţiuni geologice mai dure, predominant grezoase. Versanţii râului cu înclinarea cuprinsă între 6-17° şi 17-31° au cea mai mare răspândire însă în sectoarele înguste de la Straja pot depăşi şi 31°. Culoarul de vale al Bistriţei se deschide larg la Piatra Neamţ la ieşirea din munte. Relieful este plan comparativ cu versanţii ce o mărginesc iar formele de relief sunt de origine fluviatilă şi au rezultat în urma proceselor de eroziune, transport şi acumulare. Albia majoră a Bistriţei este despletită în numeroase braţe mai ales înainte de confluenţa cu lacul Bâtca Doamnei fiind însotită de 7 nivele de terase fluviatile cele inferioare având o extensiune mai mare. Terasele sunt parazitate de conurile de dejecţie ale cursurilor de apă ce converg către cursul principal sau de materialele deluviale provenite de pe versanţi.

Hidrologie

Suprafaţa (S) lacurilor şi volumul total de apă reţinut (V.T.) la nivel normal de retenţie sunt de:

  • Lacul Pângăraţi: S = 153 ha; V.T. = 6,75 milioane m3;
  • Lacul Vaduri: S = 119 ha; V.T. = 4,43 milioane m3;
  • Lacul Bâtca Doamnei: S = 235 ha; V.T. = 10 milioane m3.

Clima

Circulaţia atmosferică în zona este canalizată mai ales pe valea principală, vânturile zonale fiind mult mai puţin active ca urmare a culmilor limitrofe culoarului Bistriţei ce împiedică la dezvoltarea fenomenului de descendenţă pe văile secundare. Un rol deosebit în configurarea principalilor parametrii climatici în sectorul de amplasament al lacurilor îl are deci morfologia majoră a reliefului. Pe fondul fragmentării reliefului, a varietăţii expoziţiei şi înclinării diferite a versanţilor caracteristicile climatice generale local apar numeroasele condiţii locale. Astfel climatul acestui sector de vale a Bistriţei apare ca un uriaş puzzle de particularităţi micro şi topoclimatice.